 BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
|
BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
|
Pentru a opri muzica - click pe butonul din dreapta al mouse-ului și debifați "PLAY" |
Motto:
"Intră în templu, om al durerii, Nu-i o rușine să intri-n biserică, E o rușine liniștea serii A o preface-n cazarmă isterică. Bate frumos un clopot, Bate un clopot Al Învierii și-al Bunei Vestiri! Vine din cer un șopot, Vine un șopot Și mă ridică din mari pustiiri!"
GRIGORE VIERU
Dacă drumurile vă aduc la Bacău, nu ezitați să căutați biserica "Acoperământul Maicii Domnului" Bacău , bisericuța de lemn despre care am istorisit în pagina "Credința".
 |
Mănăstire de maici
Adresă: str. Ciolpani nr. 9, oraș Buhuși , jud. Bacău
Contact: Stareța Stavrofora Lucia Chirvase
Tel: 0234.26.15.11
Acces: pe DN 15, din Buhuși, pe un drum lateral (în dreapta mergând spre Piatra Neamț)- DJ 156 H, se merge 3 km.
Hram: Biserica - "Sfântul Emilian de la Durostorum" (18 iulie), paraclisul - "Adormirea Maicii Domnului" (15 august), biserica din cimitir - "Sf. Nicolae" (6 decembrie)
Ctitori și istoric: Se spune că schitul inițial a fost ridicat de sulițașul Ciolpan care s-a și călugărit aici în vremea lui Petru Șchiopu, (care a fost domn al Moldovei în 1574-1579 și 1581-1591). Acest schit s-a păstrat până în 1730, după care Teodosie Cantacuzino a zidit pe acel loc o bisericuță din lemn care mai există și astăzi. Lăcașul monahal a fost desființat în 1959, recăpătându-și statutul în 1992. Într-un cadru natural deosebit, este singurul lăcaș de rugăciune din țară ce poartă hramul acestui martir care a trăit și a murit pentru credința în Hristos în secolul al IV-lea și ale cărui sfinte moaște au fost îngropate la Gedina, lângă orașul bulgăresc Durostorum.
Patrimoniu: |
Mănăstire de călugări
Adresă: str. Runc nr. 7, oraș Buhuși , jud. Bacău
Contact: Stareț Protos. Macarie Costea
Tel: 0234.26.12.74, 0749.10.59.14
Acces: pe DN 15, din Buhuși, pe un drum lateral (în dreapta mergând spre Piatra Neamț)- DJ 156 H, se merge 6 km (la 3 km după Mănăstirea Ciolpani).
Hram: Biserica - "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" (8 noiembrie), paraclisul - "Sfinții Împărați Constantin și Elena" (21 mai)
Ctitori și istoric: Potrivit tradiției, ctitorul acestei mănăstiri ar fi Ștefan cel Mare. Mănăstirea Runc ar fi fost ridicată în urma luptei de la Orbic, în jurul anului 1457. Potrivit altor documente, Mănăstirea Runc a fost ctitorită de lonașcu Isăcescu și soția sa (1695). În anul 1760 s-a zidit biserica actuală. Mănăstirea Runc a fost desființată în 1888 și a devenit biserică de mir. A fost reînființată în 1941. După Decretul 410 este închisă iar în 1959 și apoi redeschisă în 1967. Mănăstirea Runc a fost restaurată între anii 1986 și 1988. A fost pictată de Gheorghe Matei, fiind resfințită de P.S. Eftimie în 1988.
Patrimoniu:
|
După ce coborâți de la aceste sfinte mănăstiri, mergând spre Piatra Neamț, imediat ce ați intrat în comuna Podoleni, pe primul drum lateral dreapta (spre centrul comunei), urmând drumul asfaltat, puteți ajunge și la biserica "Sf. Treime" Luncași din Podoleni, biserică despre care am scris în pagina "Credința".
|
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Nechit, com. Borlești, jud. Neamț
Web: http://www.manastireanechit.ro/
Contact: Stareț Arhimandrit Zenovie Grigore
Tel: 0233.29.74.22, 0745.85.22.42
E-mail: office@manastireanechit.ro
Cazare: 40 de locuri
Acces: pe DN 15, din Roznov, pe un drum lateral (în stânga mergând spre Piatra Neamț)- DJ 156 E, se merge 13 km până în Borlești, intersecție la dreapta și încă 7 km până la mănăstire.
Hram: Biserica mare - "Schimbarea la față" (6 august), paraclisul - "Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia" (30 octombrie 2009), paraclisul clopotniței - "Sf. Împărați Constantin și Elena" (21 mai)
Ctitori și istoric: Pe firul neîntrerupt al vremii a ajuns până la noi amintirea unui anume Nichita Sihastrul, primul care s-ar fi nevoit rugându-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au împrumutat numele, pârâul, valea și muntele care străjuiau locul său de închinăciune. În jurul lui s-au adunat și alți rugători întru singurătate, care au ridicat, după obiceiul vremii, o bisericuță de lemn, punând astfel bazele unei așezări isihaste ce va fi apoi cunoscută sub numele de "Sihăstria lui Nechita" sau "Schitul Nechit". Din tradiție, se știe că Valea Nechitului era destul de populată în secolul al XIV-lea, când s-au construit mai multe așezări de tip rural, pomenite și în scrierile cancelariei domnești, chiar în primele decenii ale veacului următor. Astfel un document din anii 1399-1418 despre un anume Huba, stăpân de pământuri în aceste locuri, menționează existența aici a Schitului Nechit, cu hramul "Sf. Nicolae", având în apropiere un sat, moară și siliște. În alt hrisov de danie domnească al lui Alexandru cel Bun, din 1419, este pomenit Schitul Nechit, aflat în "Câmpul lui Dragoș", unde se găsea și curtea boierească a doi frați: Dragomir și Ioans Borilovici. Tradiția spune că Ștefan cel Mare după ce a ridicat Mănăstirea Tazlău în anii 1496-1497, ar fi luat călugări din Nechit pentru obștea nou înființatei mănăstiri. Tot tradiția, de asemenea, pune izvorârea minunată a celor trei izvoare din apropierea mănăstirii pe seama lui Chiriac de la Tazlău (Sihastrul), cel care mai târziu este pomenit de mitropolitul Dosoftei al Moldovei în rândul sfinților venerați în Moldova. În primele decenii ale secolului al XIX-lea viața isihastă din jurul schitului Nechit a început a se stinge, abia pâlpâind prin osteneala celor trei călugări ce mai rămăseseră aici. A urmat o perioadă de ruină și uitare, până în anul 1864 când s-a făcut o biserică de zid în jurul celei vechi din lemn, o clopotniță de piatră și câteva chilii, renăscând flacăra vieții monahale în această străveche vatră de credință. Istoria mai nouă a Mănăstirii Nechit este strâns legată de strădaniile părintelui Zenovie Ghidescu, demn urmaș al monahilor care s-au nevoit în aceste locuri, venit aici ca stareț, prima oară, în 1948. În 1960, Schitul Nechit redevenise așezământul prosper de odinioară, dar desființarea sa abuzivă, hotărâtă de autoritățile ateiste ale vremii, a readus aici pustiul în locul rugăciunilor către Dumnezeu. Părintele Zenovie este numit paroh în mai multe locuri, dar de când se obține redeschiderea schitului, în 1972, nu contenește a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar înainte de a reveni ca stareț la Nechit. Între anii 1976-1979 se reface în întregime biserica mare, cu hramul "Schimbarea la Față" și se construiește deasupra și un paraclis "Sf. Mucenici Zenovie și Zenovia", care sunt pictate de monahia Viorica Crețu de la Mănăstirea Prislop, în perioada 1979-1982. În 1990 se mărește edificiul inițial printr-un adaos, unde pictura a fost executată de pictorul Mihai Chiuariu între anii 1991-1992. Între anii 1998-2001 s-a săvârșit construcția noului turn clopotniță, care străjuiește principalul drum de acces în mănăstire și care adăpostește și un paraclis cu hramul "Sf. Împărați Constantin și Elena", oferind viețuitorilor și pelerinilor ce trec pe aici, un alt loc de rugăciune și reculegere duhovnicească.
Patrimoniu: |
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Bistrița, com. Alexandru cel Bun, jud. Neamț
Contact: Stareț Arhimandrit Luca Diaconu
Tel: 0233.24.10.91
Acces: Mănăstirea este situată la 8 km față de municipiul Piatra Neamt și 24 km față de orașul Bicaz. Din DN 15, drumul care leagă cele două orașe, în centrul satului Bistrița (5 km vest de Piatra Neamț) se găsește intersecția spre dreapta către mănăstire. Drumul de 3 km este asfaltat. Cea mai apropiată haltă CFR este în sat la 3 km față de mănăstire. Sunt microbuze care circulă între cele două orașe străbătând comuna Alexandru cel Bun, dar și microbuze care merg până la mănăstire.
Hram: "Adormirea Maicii Domnului" (15 august) și "Izvorul Tămăduirii" (prima vineri dupa Sf. Paști).
Ctitori și istoric: Primul ctitor al acestei mănăstiri este considerat, după tradiție, voievodul Petru I Mușat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn. Însă adevăratul ctitor al Mănăstirii Bistrița este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care, în anul 1400, începe zidirea unei biserici impunătoare din piatră, finalizată și sfințită în 1402, în locul vechii biserici din lemn. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de către mitropolitul Iosif al Moldovei. A fost reclădită de Petru Rareș (1541-1546), apoi rezidită de Alexandru Lăpușneanu în 1554.
Patrimoniu: |
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Bisericani, com. Alexandru cel Bun, jud. Neamț
Contact: Stareț Protos. Serafim Mihali
Tel: 0233.24.17.21
Acces: Urmând firul de asfalt al șoselei Piatra Neamț Bicaz (DN 15), întâlnim la doar circa 10 km de oraș un drum lateral dreapta (DJ 157C) cu un traseu sinuos care, la o altitudine de aproximativ 650 m, sfârșește în fața complexului de clădiri al Sanatoriului Bisericani. Indicatorul de la șosea este către sanatoriu. În drum veți găsi mai întâi o altă mănăstire nouă aflată chiar în sat. Apoi veți da de o Sfântă Troiță cu un mic loc de parcare, unde puteți opri pentru a admira minunata salbă de lacuri de pe Bistrița. Continuând drumul veți da de paraclis (în stânga) și de mănăstirea nouă în dreapta. Pentru cine dorește să vadă biserica veche și peștera, trebuie să mergeți până la sanatoriu.
Hram: Mănăstirea veche - "Buna Vestire" (25 martie), Paraclisul - "Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie), Mănăstirea Nouă - "Sfinții Cuv. Iosif și Chiriac de la Bisericani" (1 octombrie)
Ctitori și istoric: Se pare că primul schit de lemn s-a ridicat aici încă din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, acesta făcând și primele donații. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe acest platou, Cuviosul ieroschimonah Iosif, cu metania la Mănăstirea Bistrița, venit împreună cu ucenicii săi, călugări sihaștri (pustnici) de la un schit de pe Valea Iordanului, a ridicat o biserică din lemn. În anul 1476, după bătălia de la Războieni, biserica din lemn a fost jefuită și incendiată de turci, iar în anul 1498, incendiată de tătari. Văzându-și liniștea tulburată de desele năvăliri ale hoardelor păgâne și rămași fără biserică, monahii sihaștri în frunte cu starețul, cuviosul Iosif, au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos ("Grădina Maicii Domnului"). Dar, în drumul lor au fost opriți de arătarea în chip minunat a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu dintr-un trunchi de stejar. Maica Domnului le-a spus să nu plece, fiindcă și "aici e grădina mea". Cuvioșii părinți, înfricoșați de această sfântă arătare, au dat ascultare poruncii și n-au mai plecat la Athos. În stejarul unde s-a săvârșit minunea, Cuviosul Iosif a așezat o icoană a Maicii Domnului, iar locul se numește până în zilele noastre "La Sfânta Iconiță". Auzind de acest miracol, Ștefan cel Mare și Sfânt a ridicat temelia unei biserici din piatră pe locul vechii biserici din lemn arse care avea hramul "Buna Vestire". Construcția bisericii a fost continuată de domnitorul Bogdan al III-lea voievodul Moldovei. Mai târziu, Ștefăniță Vodă, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu s-au înscris și ei printre ctitorii - donatori, Ștefăniță Vodă fiind acela care a ridicat prima biserică de zid. Biserica mănăstirii poartă amprenta modificărilor efectuate de domnitorul Petru Rareș în 1535. Între 1626-1631 biserica este înconjurată de ziduri groase cu turnuri de apărare. Mai târziu între 1637-1638 Vasile Lupu a construit un turn clopotniță și o serie de chilii. Datorită degradării în timp a construcțiilor, biserica este refăcută din temelii între 1780-1786 păstrându-se pronaosul din 1637. Tot atunci sunt construite și chiliile din cărămidă, paraclisul și casele stăreției. Artizanul acestor lucrări este domnul Dimitrie Moruzi. În anul 1873, regele Carol I transformă clădirile mănăstirii în penitenciar, iar din 1911 se înființează aici un azil pentru oamenii bolnavi de tuberculoză, ce funcționează și astăzi sub denumirea de Sanatoriul TBC Bisericani. După reînființarea ei ca mănăstire, în anul 1998, pe locul unde Maica Domnului s-a arătat cuviosului Iosif, s-a construit un paraclis cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului". Paraclisul include trunchiul stejarului care a fost tăiat în anul 1968, în timpul regimului comunist, deoarece icoana Maicii Domnului - Făcătoare de Minuni - devenise loc de pelerinaj. Sfântul lăcaș a fost sfințit în 1999 de P.F. Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la împlinirea a 500 de ani de la arătarea Maicii Domnului. Fosta chilie a Cuviosului Chiriac se află în coasta unei văi, aproape de Sanatoriul Bisericani. Pentru a intra, trebuie să cobori trei scări mici. Interiorul este placat cu piatră de râu, iar prin cele două gemulețe cu gratii abia își fac loc firicele de lumină. Într-o astfel de încăpere, Sfântul Cuvios Chiriac a trăit în desăvârșită lepădare de sine, smerenie și în neîncetată rugăciune timp de 60 de ani. Cuvioșii de la Bisericani au fost canonizați pe 3 octombrie 2008 și sunt pomeniți pe 1 octombrie când este praznicul "Acoperământului Maicii Domnului".
Patrimoniu:
|
Mănăstire de călugări
Adresă: com. Pângărați, jud. Neamț
Web: http://www.manastireapangarati.ro/home.html
Contact: Stareț Protos. Teofil Lefter
Tel: 0233.24.03.37
Fax: 0233.24.05.02
E-mail: teofilmanastireapangarati.ro
Cazare: cu rezervare
Acces: Mănăstirea este situată la 13 km față de municipiul Piatra Neamț și 18 față de orașul Bicaz pe valea pârâului Pângărați. Sunt două drumuri (pe dreapta venind dinspre Piatra Neamț) care se desprind din DN 15 și se intersectează înainte de mănăstire. Dacă veniți dinspre Bicaz după 14 km se găsește intersecția spre mănăstire pe partea stângă. Este foarte ușor de reperat pentru că drumul trece prin fața hidrocentralei Dimitrie Leonida. Drumul este asfaltat, doar că ultimii 300 m până la poarta mănăstirii sunt în pantă foarte mare, ceva mai greu de practicat cu mașina pentru începători. Dacă veniți dinspre Piatra Neamț la 10 km se găsește o trecătoare pe sub un pod de cale ferată, dar este recomandat să lungiți un pic pe la hidrocentrală chiar dacă pe DN 15 faceți un kilometru în plus. Cea mai apropiată Stație CFR se găsește în sat la 4 km. Între orașele Bicaz și Piatra Neamț circulă microbuze destul de des.
Hram: Biserica nouă - "Toți Sfinții Români" (Duminica a doua după Rusalii, prima duminică după Duminica Tuturor Sfinților) și "Sf. Amfilohie și Simeon de la Pângărați" (7 septembrie), Biserica Voievodală - parter - "Sfântul Dimitrie" (26 octombrie), Biserica Voievodală - subsol - "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" (8 noiembrie) și paraclisul - "Buna Vestire" (25 martie).
Ctitori și istoric: Pe coasta dealului Păru, s-a constituit o veche sihăstrie a unor călugări veniți de la Mănăstirea Bistrița în timpul scurtei domnii a lui Iliaș Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun. Monahul Simion, căruia i se atribuie constituirea acestei sihăstrii, s-a străduit să ridice o biserică de lemn după obiceiul deja împământenit. Și va reuși - conform tradiției - cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, în primii ani de domnie ai acestuia, construind lăcașul pe locul unde se află și astăzi. Se pare că în timpul expediției lui Mahomed II din vara anului 1476 și obștea monahală de la Pângărați a trecut prin momente de grea încercare. Probabil că un podgheaz turcesc răzlețit după pradă în această parte, a dat foc bisericii, iar călugării s-au ascuns în munți, trecând apoi în Transilvania unde au rămas până la încetarea războiului. Nu se știe dacă Ștefan cel Mare a ajutat la ridicarea unei noi biserici pe locul celei incendiate, dar schitul a continuat să ființeze din moment ce la 1560 Alexandru Lăpușneanu ridică la Pângărați biserică de piatră. Numită multă vreme Schitul lui Simion și mai apoi Mănăstirea lui Amfilohie, așezarea monahală de la Pângărați va apare pentru prima oară sub denumirea care a consacrat-o și care a dăinuit peste veacuri, într-un document emis de cancelaria lui Petru Șchiopul la 9 iulie 1577. Denumirea de Pângărați provine după istoricul Nicolae Iorga de la un posibil călugăr Pangratie care "se pare a fost un pustnic de demult dând numele pârâului din apropiere" (1 - Ierom. Vasile Bârzu, Mănăstirea Pângărați- monografie, studiu istoriografic și aghiologic, Editura Gedo, Cluj, 2004, pag. 13).
Patrimoniu:
|
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Schitul Tarcău, com. Tarcău, jud. Neamț
Contact: Stareț Protos. Gherman Preotu
Acces: din P. Neamț spre Bicaz - pe DN 15 - la 24 km - din comuna Tarcău, pe un drum lateral stânga se merge 16 km până la mănăstire. Drumul este asfaltat în majoritate, parțial drum forestier, dar valea Tarcăului este deosebit de pitorească și merită străbătută. Odată ajunși la mănăstire veți simți că liniștea și pacea descoperită vă răsplătește din plin efortul de a merge până acolo. Odată intrați în biserică veți descoperi: istorie, întâlnire cu sfinții și înaintașii. Totul este atât de vechi dar atât de sfânt...
Hram: biserica - "Duminica Tuturor Sfinților" (prima Duminică după Rusalii), paraclisul - "Schimbarea la Față" (6 august)
Ctitori și istoric: Schitul Tarcău (ulterior mănăstire) este situat pe valea pârâului Tarcău într-o minunată poiană înconjurată de munți. Până astăzi se mai păstreză denumiri ca "poiana" lui Irinarh, la "pustnici" și altele. Din Pomelnicul ctitorilor scris în limba română cu litere chirilice, aflăm că biserica s-a construit "în zilele binecredinciosului marelui domn și împărat a toată Rusia, Nicolae Pavlovici, cu blagoslovenia preasfințitului arhiepiscop și mitropolit al Moldovei, Kiria Kir Veniamin, la anul 1833.." de către ieroschimonahul Avramie și alți donatori. Între anii 1828-1833, ieroschimonarhul Avramie, probabil din mănăstirea Neamț, a construit aici o frumoasă biserică din lemn de frasin, cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților", devenind astfel primul egumen al schitului Tarcău. Schitul a rămas până azi o mică sihăstrie în adâncul Carpaților. O poiană deschisă la margine de pădure formează cadrul natural al mănăstirii Tarcău. Biserica este construită în plan triconic, fără turlă. Catapeteasma, sculptată la începutul secolului al XIX-lea, conține cîteva icoane prețioase. În anul 1868 s-a construit, din lemn, turnul clopotniței și un corp de chilii în partea de sud, iar în prima jumătate a secolului nostru s-a construit casa egumeniei și al doilea corp de chilii. Prin lucrările de restaurare, efectuate în ultimii ani, mănăstirea Tarcău a căpătat o înfățișare nouă și un aspect plăcut și odihnitor.
Patrimoniu:
|
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Almaș, com. Gârcina, jud. Neamț
Web: http://www.manastireaalmas.ro/
Contact: Stareț Arhimandrit Niță L. Laurențiu
Tel: 0744.69.47.89; 0233.24.22.40
Cazare: mănăstirea dispune de puține locuri de cazare.
Acces: pe DN 15 C Piatra Neamț - Tg. Neamț, la 9 km de Piatra Neamț se merge pe un drum lateral la stânga - DC 146 (în intersecția aflată într-o curbă, există o troiță) și la aproximativ 3 km se află mănăstirea
Hram: "Duminica Tuturor Sfinților" (prima Duminică după Rusalii) și "Acoperământul Maicii Domnului" (1 octombrie), paraclisul - "Sf. Nicolae" (6 decembrie)
Ctitori și istoric: Ctitorii acestui așezământ monahal sunt familia Vasile și Maria Almaș, ciobani din Țara Hațegului, ajunși aici datorită asupririi conducătorilor maghiari din Transilvania, care doreau părăsirea credinței strămoșești ortodoxe și convertirea la calvinism. Ajutat de răzeși, Vasile Almaș, în anul 1659, construiește un paraclis din lemn, cu hramul "Sfântul Nicolae", pentru oficierea slujbelor religioase, în care au fost instalate icoanele mari și iconostasul de la biserica din satul de unde fuseseră nevoiți să plece în pribegie. Acestea se află acum în muzeul mănăstirii. Paraclisul, ctitorit de Vasile Almaș, devenit ulterior ieromonahul Vasile din obștea Mănăstirii Neamț, a fost locașul de rugăciune al schitului Almaș și a fost distrus de tătari, în aceste împrejurări pierzându-și viata și Maria Almaș. Locașul, cu hramul "Sfântul Nicolae", a fost reclădit din lemn de doamna Ecaterina Cantacuzino, soția spătarului Iordache Cantacuzino, în anul 1715. Schitul de călugări a funcționat până în anul 1821, când a fost prădat de eteriști, iar călugării au fost schingiuiți și alungați. Actuala biserică, construită din piatră în anul 1821, este ctitoria familiei logofătului Balș și a primit ca hram "Duminica Tuturor Sfinților". Ctitoria acestora a fost continuată prin zidirea pronaosului de către domnitorul Constantin Mavrocordat, care înzestrează mănăstirea cu mai multe proprietăți și moșii. Biserica, în formă de cruce, are trei turle așezate pe axa est-vest, cea din mijloc fiind mai înaltă. Deși inițial destinat călugărilor, din 1821 a fost populat de maici, având ca stareță pe maica Glafira Holban, iar ulterior pe monahia Suzana Ștefănescu, sora episcopului Melchisedec Ștefănescu, al Romanului, originar din partea locului. În urma Decretului 410/1959 maicile au fost nevoite să plece la mănăstirile Agapia și Văratec, iar schitul a fost închis. În 1987, Schitul Almaș este reînființat ca schit de monahi, pendinte de Mănăstirea Horaița, începând lucrări de reconstrucție a schitului și a dependințelor. Din 1990 schitul devine mănăstire. În perioada 1988-1995 se pictează biserica mănăstirii, iar la data de 1 octombrie 1995 este sfințită, ocazie cu care a primit și hramul "Acoperământul Maicii Domnului".
Patrimoniu: |
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Poiana, com. Crăcăoani, jud. Neamț
Web: http://horaita.mmb.ro/
Contact: Stareț: Arhimandrit Petroniu Marin
Tel: 0233.24.62.10
E-mail: horaita@mmb.ro
Cazare: se face, în funcție de numărul pelerinilor, în camere de 3-4 persoane sau la comun. Și masa este asigurată pe această perioadă prin bunăvoința ostenitorilor mănăstirii.
Acces: Din DN 15 C Piatra Neamț - Tg. Neamț există două drumuri care pot duce la M-rea Horaița. Venind dinspre Piatra Neamț, din localitatea Dobreni există un drum lateral la stânga - DJ 156 A (prin localitățile Negrești și Poiana) care după 15 km duc direct la mănăstire. Celălalt drum este din localitatea Crăcăoani, tot drum lateral stânga venind dinspre Piatra Neamț, care duce la mănăstire după doar 6 km. Acesta din urmă se intersectează după vreo 4 km cu drumul care vine dinspre Dobreni. Ambele sunt asfaltate.
Hram: Biserica - "Botezul Domnului" (6 ianuarie), paraclisul din turnul clopotniță - "Pogorârea Duhului Sfânt", paraclisul în care se oficiază slujbele iarna - "Sf. Nicolae" (6 decembrie)
Ctitori și istoric: A luat ființă în prima jumătate a sec. XIX. Între anii 1822 - 1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr cu metania din mănăstirea Neamț, cu binecuvântarea și aportul substanțial al Mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842) al Moldovei, în urma unei revelații dumnezeiești, ridică prima biserică - din lemn - a mănăstirii cu hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Înființarea și consolidarea mănăstirii au fost sprijinite și de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) și Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existența integrând-o între lăcașurile bugetare ale țării. Deși Mănăstirea Horaița a fost înființată în anul 1822, sunt documente potrivit cărora ea datează din secolul XV. La 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei - Alexandru cel Bun (1400 - 1432) includea biserica din Horaița în rândul celor 52 de biserici (de mir și mănăstire), pe care le supune jurisdicțional Mănăstirii Bistrița. Alexandru cel Bun consemna în documentul din iulie 1428 o danie mănăstirii Bistrița, care îi va sluji de necropolă: "pentru sufletul sfânt al răposaților părinților noștri și pentru sănătatea Domniei mele și a tuturor copiilor Domniei mele". Denumirea mănăstirii, "Horaița", provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani și împrejurimile. Părintele Irinarh, principalul ctitor al mănăstirii, este hirotesit arhimandrit și devine primul stareț al mănăstirii pe care o va conduce până la 1837, adunând în jurul său ca la 70 de viețuitori. În 1837 cuviosul arhimandrit Irinarh, îmbolnăvindu-se, s-a hotărât să meargă la Locurile Sfinte pentru a se închina, retrăgându-se pentru restul vieții sale în Palestina. Cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin, lasă ca stareț al mănăstirii pe cuviosul părinte Ermoghen Buhuș (1800?-1877), care l-a însoțit de la mănăstirea Neamț. Ca și părintele Irinarh, cuviosul Ermoghen este hirotesit arhimandrit. În timpul stăreției sale este ridicată actuala biserică a mănăstirii, cu hramul "Botezul Domnului", a cărei construcție a început la anul 1848 și a fost finalizată 19 ani mai târziu, la 1867, fiind sfințită la 20 octombrie de mitropolitul Moldovei-Calinic Miclescu (1860-1875). La zidirea și înzestrarea bisericii cu cele necesare au contribuit pe lângă credincioși - prin donații - și domnitorii din vremea aceea, Grigorie Alexandru Ghica (1849-1856) și Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), precum și mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei.
Patrimoniu:catapeteasma bisericii, lucrată - după părerea unora - la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată cu puțin timp înainte de anul sfințirii bisericii (1867) de către unii sculptori în lemn din apropiere. În structura ei se află, probabil (după aprecierea unui specialist în domeniu), 3 tipuri de lemn: tei, păr și tuia. Catapeteasma este unicat în țară, probabil și în lume în primul rând datorită așezării amvonului - deasupra ușilor împărătești - amvon care, în tradiția Bisericii, își are locul în partea de Nord și nu în Est, cum se află aici. În al doilea rând datorită dispunerii neconforme cu tradiția ortodoxă a 2 registre: registrul sfinților apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular ce are în centru icoana Deisis, și registrul profeților Vechiului Testament, în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viță de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridică de la extremitățile catapetesmei până deasupra amvonului. Aceste registre sunt dispuse pe orizontală la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe.
|
Mănăstire de călugări
Adresă: sat Poiana, com. Crăcăoani, jud. Neamț
Web: http://horaita.mmb.ro/
Contact: Stareț Ieromonah Antim Gemanar
Tel: 0233.24.63.26
Cazare: schitul dispune de puține locuri de cazare (16 locuri).
Acces: Din DN 15 C Piatra Neamț - Tg. Neamț există două drumuri care pot duce până la M-rea Horaița, de unde veți porni mai departe spre schitul Horăicioara. Venind dinspre Piatra Neamț, din localitatea Dobreni există un drum lateral la stânga - DJ 156 A (prin localitățile Negrești și Poiana) care după 15 km duc direct la mănăstire. Celălalt drum este din localitatea Crăcăoani, tot drum lateral stânga venind dinspre Piatra Neamț, care duce la mănăstire după doar 6 km. Acesta din urmă se intersectează după vreo 4 km cu drumul care vine dinspre Dobreni. Ambele sunt asfaltate. Odată ajunși la mănăstirea Horaița, aveți posibilitatea să mergeți spre schitul Horăicioara pe un drum forestier, dar bine întreținut, până când pe partea stângă veți vedea o fântână veche de lemn. De acolo mai aveți puțin de urcat pe jos (cca 5-10 min.), traseul neputând fi făcut cu mașina până la schit. Înainte de fântână veți mai găsi un indicator spre schit și o altă cărare de urcat care se va intersecta cu prima ceva mai sus, însă vă recomandăm cărarea de la fântână care este mult mai scurtă. Peisajul, liniștea și pacea sufletescă de aici vă vor răsplăti efortul făcut.
Hram: "Buna Vestire" (25 martie) și "Izvorul tămăduirii" (prima vineri după Sf. Paști).
Ctitori și istoric: "Un adevărat cuib de vulturi aninat în crăpătura unei stânci aeriene", după cum spunea scriitorul Calistrat Hogaș, rememorând ale sale amintiri dintr-o călătorie efectuată aici în vara anului 1881 - ia ființă în a doua jumătate a sec. XV (1466), după cum menționează tradiția orală consemnată în tinda bisericii. În anul 1480, Arhim. Chiriac, la porunca Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, ridică, din lemn, prima biserică a acestui așezământ monahal, cu hramul "Buna Vestire". Astăzi, locul Sfintei Mese a bisericii de la 1480 este marcat de o lespede de piatră pusă în anul 1937 cu cheltuiala soților Epifanie și Aglaia Curcut din satul Mitocul Bălan, comuna Crăcăoani, județul Neamț. Schitul Horăicioara, aflat la 900 m altitudine, într-un cadru natural deosebit de pitoresc, aparține canonic și administrativ de Mănăstirea Horaița, înființată cu trei secole mai târziu. Biserica actuală a schitului a fost ridicată, din piatră, în anul 1868 de către Arhim. Ermoghen Buhuș - starețul mănăstirii - și sfințită la 20 octombrie de arhiereul Isaia, episcop vicar al Episcopiei Romanului. De atunci și până astăzi biserica și chiliile schitului au fost supuse mai multor lucrări de restaurare și renovare prin grija egumenilor ce s-au succedat cronologic la conducerea schitului.
Patrimoniu: |
Mănăstire de maici
Adresă: sat Văratec, com. Agapia, jud. Neamț
Web: http://www.manastireavaratec.ro/
Contact: Stareța maica Iosefina Giosanu
Tel: 0233.24.46.16
Fax: 0233.24.51.75
E-mail: manastireavaratec@gmail.com
Cazare: se poate face la mănăstire însă sunați înainte pentru mai multe informații.
Acces: Din DN 15 C, venind dinspre Piatra Neamț spre Tg. Neamț, după localitatea Bălțătești, se merge pe un drum lateral la stânga cam vreo 4 km până la mănăstire
Hram: "Adormirea Maicii Domnului" (15 august) și "Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec" (16 august), biserica din cimitir - "Schimbarea la față", biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" (7 ianuarie), paraclisul - "Sf. Ier. Nicolae" (6 decembrie)
Ctitori și istoric: Printre ctitorii acestui așezământ nu aflăm nici nume voievodale și nici pe cele ale unor mari dregători ai țării. Tradiția pomenește numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topolița din apropierea Văratecului și venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălașa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în așezarea și dezvoltarea obștii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stărețind de trei ori și stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani. După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareță rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău și în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topolița, beneficiind și de veniturile pe care le aduceau moșiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se unește cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcția actuală, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", eveniment consemnat și în inscripția din pridvor, scrisă în limba română cu alfabetul latin. Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) și mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sunt jefuite, călugărițele izgonite sau ucise și însăși Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate "de sabie", fiind adăpostită la Mănăstirea Secu, unde a participat direct la terifiantele momente petrecute acolo. În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzând și acoperișul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, și care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător - ridicat între 1808-1812 - păstrându-se în forma sa inițială.
Patrimoniu: |
Mănăstiri de maici
Adresă: sat M-rea Agapia, com. Agapia, jud. Neamț
Contact: Stareța stavrofora Olimpiada Chiriac
Tel: 0233.24.47.36, 0233.24.46.18
Cazare: În Agapia Nouă te poți caza la căsuțele măicuțelor din satul mănăstiresc, contra cost. Cei care vor să înopteze la Agapia Veche sunt cazați doar o singură noapte în casa de oaspeți situată la poartă, cu o capacitate de aproximativ 40 de locuri.
Acces: Din DN 15 C, venind dinspre Piatra Neamț spre Tg. Neamț, după intersecția spre Mănăstirea Văratec, se merge pe următorul drum lateral la stânga cam vreo 7 km până la mănăstirea Agapia Nouă. Dacă sunteți ajunși la mănăstirea Văratec, pentru a nu vă mai întoarce în DN 15 C, aveți două variante de drumuri asfaltate care scurtează traseul: unul prin pădure (stricat pe unele porțiuni de ploile din 2010 - nu-l recomandăm momentam pentru șoferi) și unul prin satul Filioara (DC 168) care ajunge în centrul satului Agapia, de unde mai aveți puțin până la mănăstirea Agapia Nouă. Schitul este așezat la aproximativ 2 kilometri de Mănăstirea Agapia într-un loc ascuns în vegetația bogată a pădurii, la Mănăstirea Agapia Veche se ajunge fie cu mașina pe un drum pietruit, fie pe jos, pe o potecă marcată ce traversează pădurea. Drumul către schit începe în satul Agapia, în dreptul indicatorului turistic către Schitul Sihla. De la acest indicator se face la dreapta și se traversează satul. O drumeție pe poteca umbrită de brazi care duce la schitul Agapia Veche este asemenea unei călătorii în timp, unde vei avea ocazia să descoperi și să cunoșsti începuturile monahale în munții "lui Agapie", împreună cu alți pelerini ce urcă încet cărarea ce duce la schit.
Hram: Agapia Veche - "Schimbarea la față" (6 august), Agapia Nouă - "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" (8 noiembrie)
Ctitori și istoric: Istoria Mănăstirii Agapia este legată de cea a schitului Agapia Veche. Primul sihastru cunoscut care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche, a fost cuviosul Agapie din Mănăstirea Neamț. Aici a întemeiat o biserică de lemn cu hramul "Schimbarea la Față". Așa a luat ființă prima sihăstrie din Munții Neamț, cunoscută sub numele de "Sihăstria lui Agapie". Distrusă de o avalanșă de zăpadă într-o zi de Paște, biserica lui Agapie a fost refăcută pe o altă temelie în "Poiana lui Eufrosin" aflată în apropiere, primind hramul "Minunea din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail". Abia la sfârșitul secolului al XV-lea s-a construit o biserică pe actualul amplasament al sihăstriei de la Agapia din Deal (Agapia Veche), atunci când și biserica din "Poiana lui Eufrosin" s-a ruinat și nu a mai putut fi folosită. Prima mențiune documentară s-a făcut prin Hotarnica lui Ilieș Vodă din 1437, care delimitează moșia Mănăstirii Agapia de cea a Mănăstirii Neamț. Vechiul Pomelnic de la Mănăstirea Agapia amintește de Petru Rareș și Elena Doamna ca primi ctitori voievodali prin grija cărora s-a zidit prima biserică de piatră de aici. În schimb, o inscripție aflată în pronaosul bisericii mari de la Agapia din Vale menționează pe Petru Șchiopul și Ruxandra Doamna ca fiind întâii ctitori domnești. Este posibil ca Petru Rareș și Elena Doamna să fi ridicat aici prima biserică de zid, reînnoită apoi de Petru Șchiopul în a treia domnie a sa (1582-1591). Dar construcțiile de la Agapia din Deal nu prea aveau viață lungă din cauza terenului. De aceea, în jurul anului 1600, o parte dintre călugări s-au mutat în vale, ridicând aici o mică biserică în jurul căreia se va dezvolta Mănăstirea Agapia de astăzi, pomenită uneori sub numele de Agapia Nouă, Agapia din Vale sau Agapia Mare. Noua mănăstire a fost construită între 16 octombrie 1642 și 3 septembrie 1644 de hatmanul Gavril Coci (fratele lui Vasile Lupu) și de soția sa, cneaghina Liliana. S-a sfințit la 12 septembrie 1647, în acest răstimp construindu-se chiliile ce formează incinta mănăstirii, iar la răsărit clopotnița, construcție masivă din piatră de granit. A primit hramul Agapiei Vechi, "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sfințirea fiind făcută de Mitropolitul Varlaam Moțoc. La inițiativa Mitropolitului Veniamin Costache, Alexandru Moruzzi hotărăște printr-un hrisov domnesc, în 1803, ca mănăstirea Agapia să devină obște de maici. Stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora Mitropolitului Veniamin Costache, ea conducând mănăstirea până în 1834. Biserica a fost reparată după 1821, apoi între 1858 și 1862, când i s-au adăugat un nou pridvor, cel vechi închizându-se în sânul bisericii, și două turle mai mici, una pe pridvor, alta pe altar, și s-au lărgit ferestrele. Cele două turle au fost mistuite de incendiul din 1903, rămânând numai turla veche a Pantocratorului, cu formă octogonală și cu calota sferică. Ea se sprijina pe arcele naosului boltit. Zidul despărțitor dintre vestibul, pridvor și pronaos a fost înlocuit cu trei arce. Intrarea se face prin partea sudică, pe o ușă masivă din lemn, iar în pronaos printr-o ușă metalică. Tâmpla, din lemn sculptat, a fost pictată în 1858. Odată cu refacerile din 1858-1862 s-a amenajat din nou mormântul ctitorilor. Policandrele au fost comandate la Viena și executate în 1858-1862, iar candelabrele, îmbrăcămintea icoanelor împărătești și alte obiecte ce împodobesc biserica au fost lucrate la Paris. Deasupra ușii de intrare în biserică este pisania, încrustată în marmură cu litere slavone și icoana hramului "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" în mozaic de Murano. Pictura este opera marelui pictor Nicolae Grigorescu. A fost executată în anii 1858-1862, când artistul avea 20 de ani. Clădirile din incintă, cu chiliile etajate și clopotnița, datează din vremea ctitorilor, hatmanul Gavriil și cneaghina Liliana. După incendiul din 1821, au fost refăcute în 1823. În timpul stareței Tavita Ursache s-a supraetajat turnul clopotniței, construindu-se o nouă cameră a clopotelor. După incendiul din 1903, în corpul clădirii pe aripa de nord s-au amenajat la etaj săli mari, spațioase și luminoase pentru atelierele mănăstirii. În jurul incintei există 140 de case vechi de 100 sau chiar 200 de ani, care au fost trecute pe lista monumentelor istorice.
Patrimoniu: |
|
|
În viitor voi continua și cu alte mănăstiri și biserici care mi-au alinat sufletul... Vă aștept cu drag să reveniți!