Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Pentru a opri muzica - click pe butonul din dreapta al mouse-ului şi debifaţi "PLAY"

Motto:

"De când este suflet de român pe faţa pământului, românul a fost mândru de a fi român, şi chiar atunci cand lumea îl privea cu dispreţ, el îşi cânta doina şi, conştiinţa puterilor pe care le purta în sine, privea mândru împrejurul său."

M. EMINESCU

Mănăstirile din Vânători-Neamţ

În drumul spre mănăstiri ne primeşte răcoarea unui adevărat codru, Dumbrava Branişte, Rezervaţia Academiei cu stejari bătrâni de sute de ani. Şi cum s-ar putea descrie mai frumos priveliştea de aici, decât prin cuvintele lui Alexandru Vlahuţă: "o ploaie de lumină argintie se cerne printre frunze, falnici şi drepţi se înalţă trunchii seculari despletindu-şi în sus podoaba lor de ramuri, bolţi largi, tăcute, stropite de soare, fac să te crezi înlăuntrul unui templu măreţ."

"Din marginea dumbrăvii se deschide ca o poartă, şi în fund, printre crengi, se văd strălucitoare turlele bisericilor de la Mănăstirea Neamţului" (Al. Vlahuţă).

MĂNĂSTIREA NEAMŢ - "Înălţarea Domnului" (http://neamt.mmb.ro)

Cea mai veche mănăstire din Moldova. Pe locul acesteia a fost un schit, apoi o biserică din lemn, refăcută de Alexandru cel Bun în 1402, reconstruită de Ştefan cel Mare în 1497. Aici găsiţi şi icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

Biserica "Sf.Gheorghe"

A fost zidită în curtea interioară, între anii 1725-1742, peste temeliile Bisericii lui Petru I Muşat şi refăcută după incendiul din 1862. Făcând notă discordantă cu măreţia şi frumuseţea bisericii zidită în vremea lui Ştefan cel Mare, s-a hotărât demolarea şi reconstruirea ei în zidul din latura estică, în perioada 1958-1961.

Paraclisul "Adormirea Maicii Domnului"

Aflat în latura nordică a zidului înconjurător, a fost ridicat în 1809 şi sfinţit la 13 aprilie 1810. După incendiul din 1862 a fost refăcut şi resfinţit în 1878. A mai fost reparat apoi între 1953-1961.

Paraclisul "Buna Vestire"

Între 1818-1823, când a fost supraînălţat turnul de la intrarea în M-rea Neamţ şi s-a ridicat şi clopotele, spaţiul rămas liber a fost amenajat pentru a face un nou paraclis. Datorită stricăciunilor produse în acelaşi incendiu din 1862, acesta a fost reparat în anul 1873. Este bogat în obiecte de patrimoniu: icoane, cruci sculptate şi cărţi vechi (Evanghelia de la Bucureşti-1742 şi o alta grecească-1803, Evanghelia de la Kiev-1801 şi Evanghelia tiparită la Neamţ-1843).

Biserica "Sf. Ioan Bogoslovul"

Se crede că aici s-a construit, încă din secolul al XIV-lea, primul lăcaş de închinare de la Mănăstirea Neamţ, datorat discipolilor lui Nicodim. Bisericuţa de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Evanghelistul" (Teologul sau Bogoslovul) a fost înnoită de Alexandru cel Bun şi a dăinuit până în anul 1834, când a fost strămutată în satul Groşi de lângă Târgu Neamţ. Pe locul ei s-a ridicat în 1834-1835 actuala biserică de piatră, clopotniţa separată fiind construită probabil în 1861. În cimitirul acesteia s-a ridicat în anul 1975 o troiţă, în amintirea militarilor căzuţi pe câmpul de luptă, între 1916-1918. Aici se găseşte şi mormântul lui Ion Florea zis "Haiducul", a cărui viaţă a constituit subiectul unui roman de mare succes.

Biserica de la Bolniţa şi Paraclisul "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava" (Biserica Bătrânilor)

Lângă spitalul (bolniţa) din M-rea Neamţ a existat întotdeauna o biserică, în care părinţii bolnavi, bătrâni sau infirmi să poată merge la rugăciune. În anul 1842 un incendiu a distrus şi biserica. Aşa că în anul 1846 a fost făcută o construcţie nouă, sub formă de navă, în care a fost încorporată şi o biserică nouă, care se află în mijlocul laturii vestice a întregii construcţii.

Biserica "Sfanta Troiţă"

Construită lângă "Crucea de la Cerdac" (cruce ridicată în 1839 pe locul săvârşirii slujbei din 28 octombrie 1822, în aşteptarea aducerii înapoi a "Sfintei Icoane a Maicii Domnului", din locul unde fusese ascunsă). Pentru locul deosebit, liniştit şi frumos în care se află, Sadoveanu l-a numit "poiana raiului". Este o biserică din lemn, asemănătoare bisericilor din Maramureş, aflată în incinta fabricii mănăstirii (ştiută ca "Fabrica de cherestea M-rea Neamţ" în timpul comunist).

Schitul Icoana Veche

Pe locul unde au fost ascunse în pământ "Sfanta Icoană a Maicii Domnului" împreună cu alte odoare şi documente (între 3 iunie 1821 şi 28 octombrie 1822), în anul 1854 s-a ridicat un cerdac (chioşc), având obloanele pictate cu icoane, iar în mijloc a fost pusă o cruce de aproximativ 3 metri pe care s-a prins o copie a icoanei Maicii Domnului din M-rea Neamţ şi o candelă. Aşa a căpătat locul acela numele "la Icoana". În 1942 se începe construcţia unei biserici cu hramul "Schimbarea la Faţă", afectată însă de nişte alunecări de teren în anul 1940. Totul rămâne în paragină până în anul 1990, când se construieşte o bisericuţă cu hramul "Sf. Antonie cel Mare".

Schitul Icoana Nouă

În anul 1946 s-a hotărât mutarea schitului Icoana în alt loc. Construcţia noului schit începe în primăvara anului 1948 şi se termină cu sfinţirea lui în 6 mai 1951, având hramul "Schimbarea la Faţă". După construirea din piatră cioplită a turnului clopotniţei cu paraclisul "Sf. Muc. Dumitru" (între 1971-1972) se construieşte o nouă biserică, sfinţită în 6 august 2005.

Schitul Pocrov

Aici se poate ajunge trecând prin locuri de linişte şi pitoresc fără egal. A fost construit în 1714 într-o poiană de o rară frumuseţe. Biserica este construită din bârne pe temelie de piatră şi are clopotniţa separată. Acoperişul este străpuns de trei turle, dintre care numai cea din mijloc are legătură cu bolta interioară. Aici sunt şi câteva obiecte de valoare: potir poleit cu aur din 1804, cruci de argint din 1802, brâu de la Ierusalim din 1785, cruci de chiparos suflate cu aur, cărţi de cult din sec. XVII-XIX.

Schitul Vovidenia

Construit în 1749 cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" (Vovidenia) şi reînnoit între 1790-1799. În 1849 biserica Vovidenia a fost desfăcută şi dăruită locuitorilor din satul Lunca (comuna Vânători-Neamţ). În acelaşi an s-a început construcţia actualei biserici de zid, care a fost sfinţită la 28 septembrie 1857. Foto Schitul Vovidenia

Şi dacă tot aţi ajuns aici, merită să vizitaţi şi Muzeul memorial "Mihail Sadoveanu", aflat în imediata vecinătate a Schitului Vovidenia. A fost inaugurat la 26 iunie 1966 într-o construcţie ridicată în 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei în perioada 1935-1940. Devenită casă de oaspeţi, a fost pusă la dispoziţia scriitorului Mihail Sadoveanu în 1944 şi cedată spre folosinţă pe viaţă în 1949. Muzeul îmbină valoarea sentimentală şi istorico-literară conferită de prezenţa sadoveniană cu certe calităţi arhitecturale, inspirate din specificul vechilor construcţii din zonă, păstrează ambianţa de epocă şi expune obiecte memoriale: portretele părinţilor, portret şi bust ale scriitorului, o icoană din secolul al XVIII-lea, o masă florentină, un şah de fildeş, pianul, sabia de samurai, obiecte de vânătoare şi pescuit; cărţi ("Biblioteca roz" - 75 volume), ediţii princeps (61); volume de documente istorice de la 1500. Scriitorul a locuit aici în perioada 1944 - 1961, fiind reşedinţa sa de vară.

De la aceeaşi răscruce de drumuri, la stânga, trecând prin renumita Valea Secului, se merge spre alte mănăstiri:

MĂNĂSTIREA SECU - "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" (http://secu.mmb.ro)

Înălţată în 1602, pe locul unui mic schit din lemn construit în 1560, adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Cipriota". După cum ne povestea Al. Vlahuţă "mergem cam vreun ceas pe valea aceasta fermecătoare şi, lăsând drumul neted, apucăm ... pe matca pietroasă a unui pârâuaş, s-ajungem într-o fundătură de codru la Mănăstirea Secu, zidită ... de vornicul Nestor Ureche." Aici s-a purtat ultima luptă a eteriştilor cu turcii în 1821, mănăstirea a fost incendiată, dar apoi refăcută. Este un monument istoric şi de arhitectură religioasă cu influenţe munteneşti. A fost zidită cu o singură turlă, iar între anii 1812-1818 este prelungită, ridicându-i-se şi cea de a doua turlă. Pictura originală a fost executată în frescă de pictori anonimi, în stil bizantin. Din ea se mai păstrează doar câteva registre. În anul 1850, doi meşteri locali vor picta interiorul, în ulei, cu o pictură renascentistă, care a fost curăţată în 1972, iar în anul 2002 a fost restaurată.

Biserica "Sf. Nicolae"

Construită între 1758-1763 în partea de nord a incintei Mănăstirii. Arsă în anul 1821, este refăcută în 1822. Icoanele catapetesmei sunt repictate în 1910.

Paraclisul "Adormirea Maicii Domnului"

Este încorporat în zidul sudic al incintei şi este folosit pentru slujbele din timpul iernii. Sfinţirea a fost făcută în anul 1640. În anul 1853 este reparat.

Biserica "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul"

Construirea acestei biserici din piatră şi cărămidă a început după anul 1821 şi s-a încheiat în 1832. Considerată biserică de cimitir, nu a fost niciodată pictată, ci doar văruită. Catapeteasma este adusă din biserica mare. În 1980 i s-a reparat acoperişul. Sub Sfântul Altar, în gropniţa Mănăstirii stau de veghe osemintele altor vieţuitori care s-au ostenit de-a lungul veacurilor în această mănăstire.

Schitul Nifon

Se înalţă la numai câţiva kilometri, în adâncul codrilor seculari care veghează cetatea de suflet a nevoitorilor călugări. A fost fondat de pustnicul Nifon în 1664. Ars în 1821 de turci, a fost refăcut în sec. al XIX-lea de ieroschimonahul Nifon Ionescu, fondatorul Schitului Românesc Prodromul din Athos. A fost reînfiinţat în 1991 şi sfinţit în septembrie 2011.

MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA (http://sihastria.mmb.ro)

Construită din lemn în 1655, reconstruită din piatră în 1740, arsă în incendiul din 1821, este reconstruită din zid în 1825. Are hramul "Naşterea Maicii Domnului". Lângă aceasta se ridică de câţiva ani, o minunată biserică nouă, sfinţită în 1997 cu hramul "Sf. Teodora de la Sihla".

Este cunoscută de români mai ales datorită icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, dar şi datorită vrednicilor întru pomenire Părintele Paisie Olaru şi Arh. Cleopa Ilie. Dintre toţi duhovnicii mănăstirilor noastre din a doua jumătate a secolului XX, doi au fost recunoscuţi în toată ţara ca fiind cei mai iscusiţi. Aceştia au fost Ieroschimonahul Paisie Olaru (1897-1990) şi ucenicul său, Arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998). Amândoi erau cercetaţi de numeroşi credincioşi şi monahi; amândoi aveau darul cuvântului şi al lacrimilor. Amândoi au crescut în viaţă mii de ucenici de toate vârstele, de la copii şi oameni simpli de la ţară, până la intelectuali, preoţi şi ierarhi. Amândoi erau părinţi harismatici şi înainte-văzători. Amândoi erau oameni de rugăciune şi se jertfeau pentru mântuirea celor mulţi. De aceea mormintele lor au devenit loc de pelerinaj pentru mulţi credincioşi, care simt binecuvântarea şi ajutorul celor doi ca şi atunci când erau în viaţă. Parcă încă se aud vorbele de mângâiere: "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!" (Arh. Cleopa) sau "Să ne întâlnim la poarta Raiului" (Ier. Paisie) Un alt mare duhovnic din Sihăstria şi cărturar al Bisericii Ortodoxe, vrednicul întru pomenire Arh. Ioanichie Bălan, ne-a lăsat mai singuri aici şi se odihneşte în acelaşi cimitir din 24 noiembrie 2007. A fost frate în Mănăstirea Sihăstria (1949), unde a şi depus voturile monahale şi a fost hirotonisit diacon în aprilie 1953. În 1979, a fost hirotonisit ieromonah, opt ani mai târziu a devenit protosinghel, iar în 1992 a ajuns arhimandrit. El a fost considerat "un toiag pentru părintele Cleopa" despre care a şi scris numeroase cărţi.

Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan

Paraclisul "Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana"

Construit în 1837, a ars în 3 iunie 1941. Clădirea noului paraclis începe în anul 1946, pe locul celui vechi.

Schitul Sihla

Pe temelia bisericii din lemn construite în 1741, se construieşte în 1813 o nouă biserică cu hramul "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul". O găseşti în "acel loc pierdut în creierii munţilor, în care numai vulturul cu zbor îndrăzneţ mai străbate, din când în când, pe căile fără de urmă ale aerului" (Calistrat Hogaş). Schitul a fost ridicat pentru cinstirea şi pomenirea Cuvioasei Teodora de la Sihla , retrasă aici într-o peşteră, care este cunoscută până azi sub numele de "Peştera Sfintei Teodora", arătând tot ca acum trei veacuri: o încăpere boltită, înlăuntrul unei stânci uriaşe, iar alături este o stâncă lată şi puţin ridicată care îi slujea ca vatră şi ca masă. Se spune că Teodora ar fi trăit aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.

Bisericuţa dintr-un lemn

A fost construită în 1763 dintr-un singur brad, în formă de navă, fără abside şi fără turlă, cu câteva gemuleţe nu mult mai mari decât o palmă. Are hramul "Schimbarea la Faţă" şi este adăpostită pe o prispă îngustă, sub o stâncă uriaşă. Constituie un unicat în arhitectura noastră religioasă prin dimensiunile sale miniaturale. Din acelaşi motiv reţine atenţia şi catapeteasma, care a fost pictată în ulei, probabil în acelaşi an în care a fost construită şi biserica.

Schitul "Sf. Daniil Sihastrul" sau Râpa lui Coroi

Locul unde se află astăzi schitul, a fost căutat de sihaştri doritori de linişte, meditaţie, post şi rugăciune. Primul bordei s-a construit pe locul actualei biserici în 1936. În timpul războiului (1941-1945) locul a rămas pustiu. În 1945 vin aici două măicuţe de la Agapia Veche, care vor sta aici vreme de 35 de ani. Abia în 1990 se sfinţeşte locul pentru construirea unei biserici. Aşa apare biserica cu hramurile "Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul", "Acoperământul Maicii Domnului" şi "Cuv. Daniil Sihastrul"

Acestea sunt doar mănăstirile şi schiturile istorice din comuna Vânători-Neamţ. Însă Dumnezeu a binecuvântat aceste plaiuri mioritice cu peisajul şi liniştea atât de prielnică vieţii pustniceşti. De aceea, după 1989 a început ridicarea multor alte schituri, în locurile în care odinioară s-au nevoit numeroşi călugări. Încerc aşadar în cele ce urmează să vă călăuzesc paşii şi spre aceste LĂCAŞURI NOI.

Schitul "Înălţarea Sfintei Cruci" sau Schitul "Poiana lui Ioan"

Schitul Poiana lui Ioan şi-a luat numele după un pustnic care a sihăstrit în aceste locuri în sec. al XVII-lea (ieroschimonahul Ioan cu metania din Mănăstirea Neamţ). A fost înfiinţat la dorinţa ieroschimonahului Paisie Olaru, piatra de temelie fiind sfinţită în 31 august 1993. Între anii 1995 şi 2000 a fost ridicată biserica schitului, în totalitate din lemn. Biserica a fost împodobită cu pictură de către o echipă de monahi de la Mănăstirea Sihăstria (mănăstire de care aparţine schitul), sub atenta îndrumare a părintelui arhimandrit Bartolomeu Florea. Pentru vieţuitorii schitului, precum şi pentru pelerinii care vor veni aici s-au ridicat chilii şi s-a construit o casă de oaspeţi. În dimineaţa zilei de 8 septembrie 2009, de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, a avut loc sfinţirea bisericii Schitului Poiana lui Ioan. Slujba a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei împreună cu un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.

Schitul Branişte

Schitul Branişte aparţine canonic şi administrativ de Mănăstirea Neamţ, reprezintând o gospodărie anexă a acesteia din cele mai vechi timpuri, care se află la aproximativ 4 km distanţă de mănăstire. Schitul s-a înfiinţat în anul 1582 când domnul "Petru Şchiopul", împuterniceşte pe călugării Mănăstirii Neamţ "să apere şi să ţină o branişte dintr-un pisc, care se va alege în ocina mănăstirii", iar în anul 1602 Ieremia Movila întăreşte o prisacă în "Branişte pe Bohotin". Între anii 1999 – 2003 la Branişte, pentru dinamizarea vieţii spirituale, s-a construit un nou corp de chilii iar în interior a fost amenajat un paraclis ce poartă hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel".

Schitul Cărbuna

Schitul Cărbuna este situat vizavi de Rezervaţia de zimbri Dragoş Vodă, fiind la aproximativ 3 km de Mănăstirea Neamţ. Terenul pe care a fost construit Schitul Cărbuna este proprietatea mănăstirii Neamţ şi în trecut a reprezentat şi locul de unde se realiza apărarea şi buna funcţionare a Cetăţii Neamţului. Tot în acest loc se prelucra cărbunele din lemn folosit pentru prelucrarea fierului în cadrul mănăstirii, dar şi pentru alte întrebuinţări. În timpul celor două războaie mondiale pe aceste locuri au căzut mulţi ostaşi români pentru apărarea ţării noastre, motiv pentru care locul a devenit un "sanctuar" pentru rugăciune şi pomenire a acestor eroi. În cimitirul în care au fost îngropaţi aceşti eroi, în anul 1995 s-a construit o troiţă care a fost sfinţită de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel cu un sobor de preoţi şi diaconi. În anul 2001 Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a înfiinţat Schitul Cărbuna cu hramul "Sfântul Voievod Ştefan cel Mare" pe locul unde s-au jertfit eroii neamului românesc. Construit într-o plantaţie de stejari de lângă cimitirul eroilor neamului căzuţi în al Doilea Război Mondial, schitul aparţine administrativ de Mănăstirea Neamţ. Între anii 2001 şi 2003 la Schitul Cărbuna s-au construit un paraclis şi un corp de chilii cu trapeze.

Schitul "Sfântul Ilie" - Tăciune

Ideea construirii acestui sfânt lăcaş a venit în momentul în care monahii rânduiţi pe aceste meleaguri la ascultări doreau să-şi facă pravila şi rânduiala zilnică mănăstirească. Paraclisul din lemn a fost amenajat între anii 1996 şi 1998 la mansarda arhondaricului, fiind de dimensiuni mici. Drumul către acest schit este greu accesibil, nefiind practicabil pentru mijloacele de transport. Locul de la Schitul Tăciunele este frumos, un loc în care părinţii se pot ruga în linişte lui Dumnezeu. Schitul de pe Muntele Tăciune, ce aparţine de Mănăstirea Secu, a fost sfinţit pe 13 iunie 2011 de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Vă doresc pelerinaj cu folos duhovnicesc şi în drumurile făcute să nu uitaţi cuvintele lui Nicolae Iorga: "Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi."