 BluePink XHost |
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
|
BluePink XHost |
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
|
Pentru a opri muzica - click pe butonul din dreapta al mouse-ului și debifați "PLAY" |
Motto:
"Unele icoane sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducătoare de ploi binecuvântate și protectoare ale mănăstirilor și familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni și ajutătoare credincioșilor. Dar unele poartă o harismă specială, pe care o simte numai cel ce se roagă mult și cu lacrimi în fața sfintelor icoane".
Arhimandritul Ioanichie Bălan
"Icoanele făcătoare de minuni existente în țara noastră sunt un adevărat dar dumnezeiesc pentru poporul nostru credincios. Mai mult decât oricare altele, ele poartă dragostea lui Hristos, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților printre noi și ne silesc la mai multă credință și dragoste pe toți, la rugăciune și unitate duhovnicească. Căci icoanele miraculoase sunt expresia celei mai curate iubiri divine, o iubire care se descoperă nouă prin minuni". Arhimandritul Ioanichie Bălan
Voi încerca în cele ce urmează, să scriu câte ceva despre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din țara noastră. De asemenea vă voi prezenta un album cu fotografiile acestora, album pe care în timp îl voi completa cu icoanele ce-mi lipsesc. Sper ca acestea să vă trezească dorința de a merge în aceste locuri pentru rugăciune și închinare. Din păcate, nici eu nu am reușit să ajung la prea multe dintre ele, însă trăiesc cu speranța ca bunul Dumnezeu să-mi dea putere să merg la cât mai multe lăcașuri binecuvântate cu astfel de icoane.
La baza acestei liste de icoane făcătoare de minuni, stă lista Episcopului Melchisedec din Roman (marcate cu roșu), publicată în "Oratoriu" în 1869 și "Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor..." din 1890, precum și lista Arhimandritului Ioanichie Bălan (marcate cu albastru) publicată în "Sfintele icoane făcătoare de minuni din România" în 2004. În afara acestora am mai menționat și alte icoane făcătoare de minuni (marcate cu verde), publicate pe site-ul Bibliotecii Mitropolitane București, în pagina ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI și LOCURI DE PUTERE DIN ROMÂNIA, alături de pagina cu BISERICI DIN ROMÂNIA CU SFINTE MOAȘTE. Din ultima listă, recunosc că vă voi povesti mai mult despre icoanele pe care le cunosc personal sau le știu de la cei apropiați.Dintre aceste icoane făcătoare de minuni, majoritatea sunt icoane ale Maicii Domnului. Numărul mare al acestor icoane și răspândirea lor pe întreg teritoriul țării ar justifica pe deplin denumirea de "Grădina Maicii Domnului" ce a fost dată de unii autori României.
În biserica "Înălțarea Domnului" se află icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, datând din anul 665, pictată în Lida, patria Sf. M. Mc. Gheorghe, dăruită de Împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, în anul 1429. Icoana din naosul bisericii reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul Iisus ținut pe brațul stâng, iar pe verso este pictat Sf. Gheorghe, fiind ostaș cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, în mâna dreaptă având sulița, iar în cea stângă sabia. Această icoană este cunoscută cu numele de "Lidianca" pentru că ar fi o copie după o icoană a Maicii Domnului din Lida și pentru că are chipul Sf. Gheorghe, originar din Lida . Este o icoană procesională, vindecătoare de boli, dar și o icoană protectoare care a întreținut evlavia credincioșilor și a monahilor. "Este o tradiție veche, ca icoana mare a Maicii Domnului să nu fie scoasă din mănăstire, ci să rămână permanent în biserică, ca o neadormită Stăpână și stareță a călugărilor. În locul ei, în schimb, se scoate întotdeauna icoana Maicii Domnului cu trei mâini" ne spunea Arhimandritul Ioanichie Bălan.
În biserica "Sf. Gheorghe" de la M-rea Neamț se află o icoană, mai puțin cunoscută, numită "icoana cu trei maini" (Trihirusa), care este o icoană foarte veche în arabescuri, reparată în anul 1866, în timpul starețului Timotei, de monahul Agapie zugravul. Ea este o copie după icoana de la Mănăstirea Hilandarul de pe Muntele Athos. Această icoană se folosește în procesiuni, iar în timp de secetă este aducătoare de ploaie și este făcătoare de minuni.
La Mănăstirea Bistrița se păstrează Icoana Sfintei Ana, creație bizantină cu mare valoare istorică și spirituală și icoană făcătoare de minuni primită în dar de domnitorul Alexandru cel Bun în anul 1407 de la Împăratul Manuel II Paleologul. "Este purtată prin toate satele Moldovei mai mult decât oricare altă icoană din România. Este chemată și adusă de credincioși în satele lor, mai ales în vreme de secetă, spre ajutor și mângâiere. Pe spatele icoanei Sfintei Ana se află icoana Sf. Gheorghe, zugrăvită și ferecată în argint, dar pe altă scândură, separat, iar nu pe același lemn, ca cea de la Mănăstirea Neamț. Se scoate pentru ploaie și vindecă bolile." (Arhimandritul Ioanichie Bălan)
În biserica din sat este o icoană a Maicii Domnului, foarte veche, făcătoare de minuni, renumită în toată Moldova. La această icoană, bolnavii află vindecare și ușurare de dureri; are dar de împăcare al oamenilor și este renumită pentru combaterea secetei. Nefiind însemnări despre istoricul ei, "se crede că ar fi de origine bizantină sau atonită, ajunsă în Moldova prin călugării autohtoni, trăitori în Sfântul Munte. Lucrul acesta îl confirmă numele icoanei scris în limba greacă Odighitra, adică Grabnică ajutătoare" (Arhimandritul Ioanichie Bălan). Există multe alte povestiri privind apariția icoanei la Trifești. Una din povestiri spune că icoana ar fi fost găsită de un cioban pe un braț secundar al Moldovei, apă numită Moldova Seacă. Crezând inițial că e o scândură și neputând să o tragă la mal, a aruncat cu toporul să o prindă. Când a scos-o a văzut că din locul lovit curgea sânge. Speriat s-a dus la un schit din apropiere unde a povestit călugărilor, iar aceștia au luat icoana făcând rugăciuni și litanie.
Este o icoană făcătoare de minuni mult iubită de credincioșii ce trec pragul mănăstirii nemțene. Icoana este așezată în biserica cea mare a mănăstirii, în centrul naosului, în partea dreaptă, într-o strană de lemn, frumos sculptată și împobobită cu candele și broderii. Este o lucrare foarte veche și de mare valoare artistică. Tradiția locului afirmă că este de origine bizantină, donată lui Alexandru cel Bun de Manuel Paleologu, în anul 1402, odată cu celelalte două icoane: Maica Domnului de la Mănăstirea Neamț și Sfânta Ana de la Mănăstirea Bistrița. Se scoate pentru ploaie.
Pe drumul ce duce la Mănăstirea Agapia Veche, la numai 50 m de strada principală, se află o fântână veche, numită în tradiția mănăstirii "Fântâna Bacalului". Deasupra fântânii seculare se ridică un mic turn octogonal, boltit, din piatră și cărămidă, în interiorul căruia se află o icoană cu "Tânguirea" Maicii Domnului, considerată de călugărițe și numeroși credincioși, ca fiind făcătoare de minuni.
Este situată în partea stângă a bisericii, în dreptul moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Icoana Maicii Domnului este ferecată în argint. Se spune că în 1854, de pe 1 februarie până la sfârșitul lunii aprilie, din ochii Maicii Domnului au curs zi de zi lacrimi. După aceea, de câte ori a lăcrimat, icoana a prevestit nenorociri: foamete, războaie, ciumă. Icoana a fost pictată în 1830 de un pictor laic, iar la 1830 era fixată în catapeteasma Mănăstirii Socola, fiind mutată la catedrală după 1886. Este vindecătoare de boli și prevestește primejdiile.
O altă icoană a Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni, se păstra la Mănăstirea Golia. Despre această icoană scria vestitul Paul de Alep: "Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o operă de artă; în jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mâinile și brațele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna Ecaterina, soția lui Vasile Lupu, a cheltuit mult în cinstea icoanei, căci fiul ei, voevodul Ștefan, căzând bolnav de boală grea, a fost adus înaintea acestei icoane și pe dată s-a vindecat. În cinstea acestei icoane arde neîncetat o candelă de argint aurit". Informațiile culese de profesorul Matei Cazacu arată că Vasile Lupu avusese un prim băiat, Ioan, care era născut "schilod" și care, prin urmare, nu putea domni. La rugăciunile sale și ale doamnei Ecaterina către Maica Domnului, cuplul a avut un nou fiu, Ștefan. Drept mulțumire, a fost construită o nouă biserică la Golia (biserica actuală) și au fost îmbrăcate cu aur brațele și mâinile Maicii Domnului de pe icoana de la Golia. După cum consemnează episcopul Melchisedec, la icoana făcătoare de minuni de la Golia veneau mai ales "epilepticii si alienații, care alergau aici spre vindecare prin rugăciune, pentru a cărora primire și întreținere monastirea avea deosebite încăperi".
În naosul bisericii vechi se află icoana Maicii Domnului "axionița", făcătoare de minuni, așezată în strană, ca în tote bisericile din Moldova. A fost pictată la începutul secolului XX, în Sfântul Munte Athos de un călugăr român. Este o protectoare a mănăstirii și călugărilor și se scoate pentru ploaie.
Este una dintre cele mai renumite icoane din țară, aceasta fiind recunoscută drept făcătoare de minuni. Se spune că icoana ar fi de origine apostolică, adică o copie după un model original, zugrăvit de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Monahul Anufie, starețul de atunci al sihăstriei, mergând la Ierusalim, a luat drept binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclaștilor, spre a o aduce în România. După multe pericole pentru monah și icoană, fiind pângărită de turci, icoana ajunge la această mănăstire. Maica Domnului ține Pruncul în partea dreaptă, capul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este lăsat foarte mult asupra Fiului, cu duioșie, iar fața ei revarsă o lumină profundă. Ca mai toate celelalte icoane făcătoare de minuni, icoana este așezată în partea stângă a naosului, într-o strană specială, din lemn sculptat. Se scoate pentru ploaie și tămăduiește bolile.
Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiței (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a sec. XIX. Numele icoanei "Izbăvitoare de secetă" provine de la numeroasele minuni pe care "Maica Domnului de la Horaița" le-a făcut, în vreme de secetă, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei. Este de asemeni renumită și pentru izbăvire de foc și primejdii.
Icoana Maicii Domnului de la Durău, icoana cea mare, așezată în partea stângă a naosului, este o icoană argintată ce datează încă din secolul al XVIII-lea. Tot din acea perioadă s-au păstrat, în memoria locului și în tradiția mănăstirii, și primele minuni săvârșite înaintea ei. Se povestește că ar proveni de la vechiul schit numit "Sihăstria Ceahlăului". Pe lângă unele vindecări de bolnavi, icoana se scoate în procesiune pentru ploaie, în vremuri de grele cumpene și nevoi.
Este o icoană făcătoare de minuni mult iubită de credincioșii care pășesc pragul bisericuței de lemn. Păstrată în biserica centrală a Mănăstirii Rarău, nu este singura icoană făcătoare de minuni găzduită de mănăstire. Astfel, aici se mai află încă șapte sfinte icoane făcătoare de minuni, care aduc vindecare și alinare celor bolnavi și suferinzi. Printre ele se numără și icoana Sfântului Ioan Teologul, ocrotitorul mănăstirii și icoana Sfântului Ioan Evanghelistul din biserica nouă a mănăstirii.
Este recunoscută de toate satele din județul Botoșani ca o icoană făcătoare de minuni, îndeosebi pentru ploaie. În vreme de mare secetă se scoate în procesiune prin toate satele din nord-estul Moldovei. Este căutată și pentru vindecarea celor bolnavi.
Este ferecată în argint și este scoasă în procesiune pe vreme de secetă. De asemenea, este renumită pentru vindecări de boli. A fost adusă în această mănăstire în sec. XIX.
Icoana se confundă cu istoria mănăstirii. Tradiția spune că icoana a fost adusă prin aceste locuri, la mijlocul celui de-al XVI-lea veac, de către un călugăr din Răsărit. Acesta a încredințat-o unui cioban din părțile Adamului, care pe la 1559 a ridicat "în condrii Ghenghii" un schit din lemn cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților". În anul 1732 a fost ferecată în argint. Icoana a stat 40 de ani la Mănăstirea Celic-Dere-Tulcea până în 1990 când s-a redeschis Mănăstirea Adam. Este cea mai vestită icoană făcătoare de minuni din Țara de Jos a Moldovei, nu numai pentru îndepărtarea secetei și a epidemiilor, ci și a multor boli ca: epilepsie, paralizie, etc.
Este una dintre cele mai cinstite icoane din țară, atât pentru vechimea și măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârșite. Este renumită pentru vindecarea bolnavilor de tot felul. Minunata icoană se află astăzi în biserica de piatră a mănăstirii, în partea stângă, în locul icoanei împărătești a Maicii Domnului, pe catapeteasmă. Nu sunt cunoscute cu exactitate date despre autorul acestei icoane, anul pictării ei ori condițiile în care aceasta a ajuns la mănăstirea vâlceană. Se mărturisește însă, potrivit legendei, că această icoană a fost găsită în trunchiul unui stejar mare din zonă, frate cu cei alți câțiva, care se află în curtea din spate a mănăstirii. Prin voia și cu binecuvântarea PS Gherasim Cristea al Râmnicului, s-a scos ferecătura de argint, atașată icoanei la anul 1813, de o familie din București, și pe partea anterioară s-a mai descoperit o icoană, anume Judecata de Apoi. Icoana are două fețe, pe spatele ei, pe același lemn, fiind zugravită scena cu Judecata de Apoi. Se crede că autorul poartă numele "Damaschin". Icoana are o greutate de aproximativ opt kilograme și datează de pe la jumătatea secolului al XV-lea. Din punct de vedere al execuției tehnice, icoana Maicii Domnului nu este pictată de același meșter care a pictat Judecata de Apoi, aceasta din urmă fiind prima executată.
Este una dintre cele mai renumite și cunoscute icoane din țară, în jurul acesteia adunându-se, anual, zeci de mii de pelerini. A fost zugrăvită în anul 1681, de către preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Icoana este realizată pe scândură de brad, întărită cu două cingătoare de brad, în grosime de doi centimetri. Potrivit unui proces verbal, scris de câțiva militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflată astăzi la Nicula, a lăcrimat continuu, între 15 februarie și 12 martie 1699. Este vindecătoare de boli, protectoare de primejdii și necazuri.
Numită "Sfânta de la Florești", îmbrăcată în argint și poleită cu aur, icoana a fost realizată în anul 1749, pe cheltuiala doamnei Ecaterina, cea de-a doua soție a lui Constantin Mavrocordat. Este aducătoare de ploaie pe vreme de secetă.
Din mărturisirea episcopului Melchisedec, se spune că în anul 1865, la 15 februarie, preotul Atanasie Mihail a găsit icoana Maicii Domnului dată singură jos din strană și lăcrimând. Acest plâns a prevestit se pare venirea unor grele nenorociri asupra țării noastre, îndeosebi epidemiile de holeră.
Este o ilustrare a îmbinării iconografice ale Hodighitriei și Eleusei. Deși cronologic aparține aceleiași perioade cu iconostasul, expresia tristă, combinată cu tandrețea de pe chipul Mariei indică opera unui alt meșter, activ probabil la Poiana Mărului, de unde tradiția spune că au purtat-o până la Valea Neagră primii călugări stabiliți aici. Este aducătoare de ploaie și vindecătoare de boli.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Bisericani, este o icoană făcătoare de minuni. Este adevărat că minunile țin de credința și rugăciunea rugătorului, iar nu de mărimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt însă unele icoane, special alese de Maica Domnului, prin intermediul cărora s-au săvârșit minuni deosebite. O astfel de icoană este și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Bisericani. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legată de o întâmplare din viața Sfântului Iosif de la Bisericani. În luna iulie 14449, vrând să părăsească sihăstria de la Bisericani, pentru a se retrage în Sfântul Munte Athos, coborând pe Valea Rea, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger. În fața ochilor, călugărilor călători, li se înfățișă Sfânta Fecioară Maria: care îi întrebă: "Unde plecați, părinților?" Cuviosul Iosif răspunse: "La Sfântul Munte, în Grădina Maicii Domnului." Maica Domnului le-a răspuns, zicând: "Nu plecați, căci și aceasta este Grădina Mea." Scena celor patru călugări, cu vedenia Maicii Domnului în stejar, este zugrăvită în iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodală, în anul 1517. Călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi, care s-a făcut renumită prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abătute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are și darul de a curma suferințele celor care suferă de boli ale plămânilor. Locul acesta binecuvântat de Maica Domnului se numește până astăzi "La Iconița".
Potrivit legendelor locului, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care se află astăzi mănăstirea. Înnoptând în aceste locuri, toți trei au avut același vis: în dangăt de clopot, fiecăruia dintre ei i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. A doua zi, de dimineață, trezindu-se, ei și-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoșat și au hotărât să se mute pe un versant alăturat. Visul s-a repetat în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume și le-a arătat intrarea în grotă, spunându-le să facă un locaș de închinare acolo unde vor găsi icoana. Este posibil ca icoana din peștera de la Nămăiești să fie una dintre cele mai vechi din toată creștinătatea. Se crede că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, la dorința Maicii Domnului și că ar fi adusă aici de Sfântul Apostol Andrei. Icoana a fost înrămată în argint la 1798, iar în 1871 litografiată de Maior Papazogeu. Se spune că, în 1959, când autoritățile comuniste au intenționat să desființeze mănăstirea, un nor Dumnezeiesc a acoperit-o, iar vehiculele Securității nu au putut răzbate.
Tradiția ne istoriseșste cum un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele dintr-o movilă de pământ Icoana "făcătoare de minuni" a Maicii Domnului, pe acel loc credincioșii construind o bisericuță unde s-a păstrat icoana. Pentru a confirma datele tradiției, se mai păstrează și astăzi, în biserica mănăstirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum și Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. La această sfântă icoană vin credincioșii cu diferite suferințe trupești și sufletești și capătă ajutor, mângâiere și vindecare pe măsura dragostei și credinței lor.
Icoana Maicii Domnului din Schitul Horăicioara este cunoscută ca fiind făcătoare de minuni. În urma rugăciunii insistente făcute de monahii bătrâni ce viețuiau în perioada stăreției Arhimandritului Ermoghen între anii 1837 - 1877, s-a petrecut o minune, Maica Domnului făcând să izvorască apa dintr-o stâncă aflată cam la 50 de metri de biserica schitului. Atât sfânta icoană, cât și acest izvor au darul de a tămădui bolile sufletești și trupești ale credincioșilor.
Această biserică de sat este renumită în toată țara pentru Icoana Maicii Domnului, păstrată la Axionita, cunoscută ca fiind făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului, pictată la Schitul Lacu, din Sfântul Munte Athos a ajuns la Rădășeni în anul 1921, în timpul unei mari secete, pentru o procesiune cu rugăciune, pe câmp. După procesiune, icoana nu a mai putut fi ridicată și luată din sat. Aceasta a fost văzută ca un semn dumnezeiesc, icoana rămânând până astăzi în sat. Se scoate pentru ploaie.
Mănăstirea Giurgeni este recunoscută și căutată de credincioși pentru că adăposteșste o icoană veche cu o valoare inestimabilă, recunoscută pentru miracolele pe care le înfăptuiește. Icoana se află în mănăstire, în fața altarului și o înfățișează pe Preasfânta Maică a Domnului având trei ochi și două guri. Această icoană este îmbrăcată în argint curat, a fost dăruită mănăstirii la data de 6 august 1831 și s-a dovedit a fi făcătoare de minuni încă de la început. Se spune că pe icoana deja pictată, prin voie dumnezeiască, au apărut peste noapte al treilea ochi și a doua gură. Vindecă bolile.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a venit pe apă tocmai de la Constantinopol. Se pare că icoana a fost adusă de domnitorul Duca Vodă pe la anul 1670 de la Constantinopol, de la o mănăstire ce purtase numele de Mavromolul. Tămăduiește bolile.
La 1571, Andronic Vistierul a clădit mănăstirea din temelie pe locul unei mai vechi biserici, pe care a dărâmat-o, deoarece era prea mică, din această biserică rămânând doar icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, care este și astăzi în actuala biserică. Despre această mănăstire de călugări nu se mai vorbește nimic până la anul 1722, când s-a început zidirea actualei biserici în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind terminată sub domnia lui Nicolae Mavrocordat. A funcționat ca mănăstire până în anul 1884, când a rămas biserică de enorie. Se spune că sfânta icoană tămăduiește bolnavii.
A fost adusă în biserică de preoții refugiați de la Mănăstirea Arnauchiul, din Turcia, prin anul 1810. În 1864 i s-a schimbat ferecătura de argint aurit, cea nouă având pe margini 24 de mici medalioane care ilustrează minunile săvârșite de Maica Domnului.
Legenda spune că, acum câteva secole, un trecător a ațipit în parcul aflat pe locul actualei Biserici a Icoanei din București. Când s-a trezit, a văzut în fața ochilor icoana cu chipul Maicii Domnului, care i-a cerut să ridice o biserică acolo. Acum, pe ferecătura de argint a icoanei, este înscris anul 1682. Potrivit tradiției, Icoana Maicii Domnului, ferecată în argint și lucrată de Filip Nicolau Argintarul, a fost un cadou dăruit de către domnitorul Constantin Brâncoveanu micului schit de lemn, aflat la acea vreme în parc. De la ea, în timp, schitul și-a schimbat denumirea în Biserica Icoanei. Se spune că sfânta icoană ajută la cereri și vindecă bolile.
Denumirea de "Sărindar" se pare că vine de la termenul grecesc "saranda" (patruzeci), fiindcă aceasta era a patruzecea biserică făcută sau refăcută de Matei Basarab. La sfârșitul secolului al XVII-lea, fosta mănăstire (demolată ulterior în 1893, datorită stării de degradare în care se afla) era renumită grație unei icoane a Maicii Domnului despre care se spunea că era făcătoare de minuni. Printr-un hrisov din 16 aprilie 1793, voievodul Alexandru Constantin Moruzi acorda mănăstirii scutire de "dăjdii și de orânduiala ce va ieși de la visterie și de la cămara domniei mele peste an", deoarece aici se afla icoana Maicii Domnului "care este izvor de tămăduire tuturor celor care aleargă cu evlavie și cu credință, draci gonind, orbi, slăbănogi și tot felul de boale și suferințe tămăduind". Icoana Maicii Domnului era lucrată în argint aurit, decorată cu numeroase smaralde și rubine, valoarea ei ridicându-se la peste 5000 de galbeni. Aflând de intenția domnitorului Alexandru loan Cuza de a seculariza averile mănăstirești, egumenul grec de la Sărindar a trimis icoana la Patriarhia din Constantinopol.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab și soția sa, doamna Despina. S-a sfințit nezugravită, pentru cult folosindu-se în primă fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României, iar în biserică se păstreaza icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni - Hodighitria. Îmbracat în haină nouă în urma lucrărilor săvârșite, Schitul Ostrov este cercetat astăzi de foarte mulți credincioși mai ales pentru icoana Maicii Domnului care ascultă și împlinește cererile celor ce se roagă cu credință. Se spune că tămăduiește bolnavii.
După tradiție, a fost adusă în Moldova, odată cu zestrea sa, de către Maria de Mangop, cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, care ar fi dăruit-o Mănăstirii Putna. Așa cum se prezintă acum, icoana este mai mult o lucrare de argintărie decât una de pictură. Într-adevăr, ferecătura de argint aplicată la 1755 de Iacov Putneanul îmbracă aproape integral suprafața acesteia, decupându-se parcimonios numai în jurul chipului Mariei, al lui Iisus, al arhanghelului Gavriil, figurat în colțul din dreapta, sus, al arhanghelului Mihail, pandantul din stânga al celui precedent, și în dreptul celor două mici medalioane, pe care arhanghelii mentionați le susțin cu mâinile lor firave și în care sunt zugrăvite miniatural scena Bunei Vestiri, la stânga, și scena învierii-Anastasis, la dreapta. Această sfântă icoană, în ultimii ani, a izgonit demonii din cei bolnavi de duhuri necurate.
Aici se afla o icoană a Maicii Domnului, ferecată în argint și considerată a fi făcătoare de minuni. Se păstrează în Sfântul Altar și ajută la vindecarea bolnavilor.
Mănăstirea Dragomirești a fost ridicată între anii 1925-1927. Ctitorul mănăstirii a fost Moldovan Pimen, preot ortodox. Acesta a venit pe meleagurile Dragomireștiului în 1910 dintr-o localitate de lângă Dej. Preotul nu a fost căsătorit, iar când a venit în Maramureș a adus și o icoană a Maicii Domnului. Nu se știe de unde și cine a realizat icoana. Potrivit celor povestite de preoții și oamenii din comuna maramureșeana, Pimen a realizat venituri bănești datorită icoanei. Cu acești bani a cumpărat în anul 1922 o moșie și din anul 1925 a început construcția unei biserici și a unor anexe gospodărești. Din aceeași perioadă sunt aduși călugări din toată Transilvania, iar la Dragomirești lăcașul de cult devine mănăstire. Aceasta a fost incendiată în 1949. Singurul lucru rămas neatins de foc a fost icoana Maicii Domnului. Ea a stat acolo, în resturi, în cenușă, până a doua zi. A fost găsită de localnicii comunei și adusă în sat. De atunci se spune că icoana este făcătoare de minuni.
Cel mai deosebit dar pe care l-a primit Mănăstirea Secu, păstrat cu sfințenie până astăzi, este Icoana Maicii Domnului din biserica mare, oferită de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1647, ca semn de prețuire deosebită față de Mitropolitul Varlaam, marele cărturar și credinciosul său sfătuitor. Această prețioasă icoană se numește Cipriota întrucât a fost adusă din Insula Cipru.
La Mănăstirea Almaș se află, printre multe alte odoare de preț, o icoană a Sfintei Ana cu Prunca, pictată în anul ctitoririi de autori rămași anonimi. Icoana și-a dovedit puterea dumnezeiască chiar în același an 1821, când mănăstirea a fost devastată de revoluționari greci ai Eteriei, nemulțumiți de faptul că slujbele religioase se oficiau în limba română și nu în cea greacă, așa cum cerea obiceiul vremii. Istoria spune că eteriștii s-au străduit fără succes, timp de două zile la rând, să clintească din loc icoana Sfintei Ana cu Prunca, pe care vroiau să o distrugă. Icoana făcătoare de minuni de la mănăstirea Almaș a rămas pe locul ei destinat de Dumnezeu și a înfăptuit, timp de aproape 200 de ani, vindecări miraculoase ale bolilor trupești incurabile. Cronicile mănăstirii menționează, de pildă, nu mai puțin de 16 cazuri în care credincioșii bolnavi de cancer s-au tămăduit, după ce s-au rugat cu adevărată credință la sfânta icoana. Sfânta Ana de la Mănăstirea Almaș a săvârșit, până astăzi, nenumărate minuni, dintre care numai o parte au rămas consemnate în istoria mănăstirii. Toate vindecările și toate binecuvântările sunt mari și minunate, însă cele mai impresionante sunt vindecările de cancer, menționate de cronica mănăstirii, nu mai puțin de 16 persoane găsindu-și leacul prin rugăciune stăruitoare și mijlocirea neîntârziată a Sfintei Ana.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Petru Vodă a plâns cu mir în 2009, în a 33-a Duminică după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului și începerea Triodului. Acest fapt a fost observat de credincioșii adunați în număr mare. Lacrimile cu mir ale Fecioarei Maria au fost interpretate drept un semn al vremurilor care vin, mai ales că peste două zile, Părintele Iustin împlinea 90 de ani, dintre care 17 a suferit pentru credință în temnițele comuniste. Pe icoana făcătoare de minuni se află și Sfântul Haralambie, protectorul părintelui Iustin, sărbătorit pe 10 februarie.
Printre obiectele de cult renumite ale Mănăstirii Hadâmbu, se distinge în mod deosebit prin densitatea sa picturală și prin atmosfera gravă pe care o degajă, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, considerată ca fiind făcătoare de minuni. Această icoană a fost pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmău și donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. În anul 1960, schitul a fost închis, iar icoana nu a mai văzut lumina zilei timp de 32 de ani. După redeschiderea mănăstirii în anul 1992, icoana a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii. Ulterior, această icoană a fost ferecată în argint de către meșterul Ion Contfas din orașul Târgu Neamț. Coroanele Mântuitorului și Maicii Domnului sunt din aur, decorate cu pietre prețioase, rubine, safire și smaralde, ele fiind donate de familia Constantin, Roxana și Elena Amariei din Piatra Neamț. Din această icoană a izvorât în diferite ocazii mir. În duminica Bobotezei anului 1992, pentru prima dată ochiul drept al Maicii Domnului a lăcrimat, apoi în anul 1993, în ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, din umărul drept au curs trei picături de mir. În data de 22 februarie 1995 a curs mir din mitră, mir care a stat la vedere aproape două săptămâni. După cum spun cei care frecventează regulat mănăstirea, de atunci curge mir aproape săptămânal. În ziua de duminică, 20 august 1995, a curs mir continuu, timp de circa 7 minute. În vara și toamna anului 1998, a curs mir atât din chipul lui Iisus, cât și din veșmintele Maicii Domnului. Pentru a o proteja de deteriorare, icoana a fost îmbrăcată în foiță de aur și s-a amplasat un paravan protector din sticlă. În prezent icoana se află spre închinarea pelerinilor în Biserica veche a Mănăstirii Hadâmbu.
Și acestea sunt doar o parte din Sfintele Icoane făcătoare de minuni din țara noastră. Sperând că le-am descris câte puțin pe cele mai cunoscute, vă doresc din tot sufletul să încercați să ajungeți la ele spre închinare... Dumnezeu să vă călăuzească pașii, să vă ocrotească călătoriile, să vă dăruiască pace și liniște sufletească, să vă lumineze drumul spre mântuire și să vă asculte rugăciunile.